Dictionar

organe de propagare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT organa propagationis
2. FR organes de propagation
3. EN organs of propagation
4. DE Verbreitungsorgane; Fortpflanzungsorgane
5. RU орraны рaзмножения
6. HU szaporító képletek
 

propagare; răspândire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT propagatio
2. FR propagation
3. EN propagation
4. DE Propagation; Fortpflanzung; Ausbreitung
5. RU рaспрострaнение
6. HU elterjedés; szétterjedés
 

antidetonant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antidétonant)

1. substanță care, adăugată în benzină, micșorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.
 

apostolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostolat, lat. apostolatus)

1. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni.
 

celeritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célérité, lat. celeritas)

1. iuțeală, repeziciune, viteză.
2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus.
 

colportaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colportage)

1. distribuire, răspândire, propagare (a cărților, a presei).
 

conductibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductibilité)

1. proprietate a corpurilor de a transmite căldura sau electricitatea.
2. facultatea de propagare a influxului nervos.
 

difracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffraction)

1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora.
2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol.