Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffraction)
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora.
2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étouffoir)
1. dispozitiv care permite oprirea rapidă a unui motor de avion, obturând accesul aerului în carburator.
2. dispozitiv al unui aparat de proiecţie care împiedică propagarea focului de la capul de peliculă aprinsă accidental la restul filmului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fouriérisme)
1. doctrină socialist-utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care preconiza crearea societăţii prin propagarea paşnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producţiei sociale; falansterianism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. guide)
1. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone.
2. s. n. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat.
3. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. hydroacoustique)
1. I. referitor la hidroacustică.
2. care privește, care folosește vibrațiile acustice într-un mediu lichid.
3. II. ramură a acusticii care studiază producerea şi propagarea sunetelor în apă; acustică subacvatică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (hidroacustică + -ian)
1. specialist în hidroacustică, ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă.