Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR proportionnel
3. EN proportional
4. DE proportional; gleichmäßig, ausgeglichen
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proportionnel, lat. proportionalis)
1. corespunzător unei anumite proporţii.
2. medie ~ă = rădăcina pătrată a produsului dintre două cantităţi; medie geometrică.
3. (adv.) într-o anumită proporţie cu...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proportionnalité, lat. proportionalitas)
1. însuşirea a ceea ce este proporţional.
2. raport între (două) mărimi care variază proporţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)
1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clothoïde)
1. (mat.) curbă plană a cărei curbură este proporţională în fiecare punct cu lungimea arcului cuprins între centru şi punctul considerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. compoundage)
1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu cel indus.
2. adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. direct, lat. directus)
1. adj. care duce de-a dreptul la ţintă, drept, fără ocoluri.
2. în linie ~ă = din tată în fiu.
3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.
4. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declaraţie; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb tranzitiv; propoziţie completivă ~ă (şi s. f.) = propoziţie cu funcţie de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.
5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzişuri, făţiş, drept.
6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.
7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporţionale = care depind una de alta, astfel încât creşterea (sau descreşterea) uneia de un număr de ori provoacă creşterea (respectiv descreşterea) celeilalte de acelaşi număr de ori.
8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.
9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disproportionnel)
1. care nu este proporțional; disproporționat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Disproportionalität)
1. însuşirea de a fi disproporţional.