Dictionar

proporție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. proportion, lat. proportio)

1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile.
2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime.
3. a lua ~ii = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa.
4. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive.
 

disproporție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disproportion)

1. lipsă de proporție; nepotrivire între elementele unui ansamblu.
 

azot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azote)

1. element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen.
 

calibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi.
 

carat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carat, lat. carratus)

1. indice al proporției de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală.
2. unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g.
3. (fig.) grad, intensitate.
 

decalaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décalage)

1. decalare.
2. (fig.) lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire.
 

dimensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dimension, lat. dimensio)

1. întindere care poate fi măsurată.
2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă.
3. mărime, întindere, proporție.
4. a patra ~ = ceva imposibil.
 

discalcemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyscalcémie)

1. perturbare a proporției calciului în sânge.