Dictionar

Rezultate secundare (Propoziţia):

Concordanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).

2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.

3. îmbinare armonioasă de sunete.

4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.

5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.

6. (anton.) neconcordanță.


Procatalepsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prokatalepsis, anticipare)

1. figură de stil, constând în dislocarea şi anticiparea unui membru al propoziţiei subordonate, îndeosebi a subiectului, şi introducerea lui în propoziţia regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia.


Prolepsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prolepse, gr. prolepsis)

1. evocare în avans a unui eveniment ulterior.

2. procedeu în a plasa un cuvânt în propoziţia care precedă pe cea în care ar trebui fie.

3. figură retorică prin care se previne o obiecţie; precepţie.


Proleptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proleptique)

1. referitor la un fapt anterior unei date.

2. referitor la prolepsă, care formează o prolepsă.

3. (gram.) referitor la plasarea unui cuvânt în propoziția precedentă celei în care ar trebui fie.

4. (med.) febră = febră în care fiecare acces are loc într-o manieră anticipată, înainte de momentul prevăzut.