Dictionar

Rezultate secundare (Propoziţiei):

Adverbal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.

2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).

3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.


Apagogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apagogique)

1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.

2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.

3. demonstrație = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.


Apagogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apagogie)

1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.


Atribut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribut, lat. attributum)

1. însuşire esenţială proprie unei fiinţe, unui fenomen, lucru etc.

2. semn distinctiv, simbol al unei funcţii, al unui personaj alegoric.

3. parte secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.

4. (inform.) informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.


Complement

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. complément, lat. complementum)

1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi.

2. ~ul unui număr = număr care se obţine prin scăderea unui alt număr iniţial.

3. (mat.) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90º.

4. parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau adverb.

5. obiect.

6. alexină.


Conectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connectivus)

1. adj. care poate fi conectat, unit.

2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; conector.

3. s. n. cuvânt (prepoziţie, conjuncţie) care realizează o relaţie în cadrul propoziţiei sau frazei.

4. nerv care reuneşte mai mulţi ganglioni.

5. parte terminală a filamentului staminal care uneşte cele două teci ale anterelor.

6. (mat.) operator (5).

7. s. f. (inform.) operator în calculul propoziţional.