Dictionar

Rezultate secundare (Propoziţii,):

Acorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.

2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.

3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.

4. a sintoniza.


Anagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază.

2. cuvântul obţinut.

3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles.


Apagogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apagogie)

1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.


Aposiopeză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.

2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma se spună.


Apoziţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.


Asertoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asertorique)

1. (despre propoziţii, judecăţi) care enunţă simplu ceva; cu caracter asertiv.