OK
X
catagrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cata- + -grafie2)
1.
tulburare
a
scrisului
constând
din
repetarea
cuvintelor
sau
a
propozițiilor;
înregistrarea
în
scris
a
unor
variante
care
se
repetă.
catalexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Katalexis)
1.
tulburare
a
cititului,
constând
în
tendința
de
repetare
a
cuvintelor
și
propozițiilor.
construcție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. construction, lat. constructio)
1.
faptul
de
a
construi;
construire.
2.
alcătuire,
compunere.
3.
clădire,
lucrare,
edificiu.
4.
(pl.)
ramură
a
economiei
naționale
care
are
ca
obiect
executarea
clădirilor.
5.
~ii
de
mașini
=
ramură
a
industriei
care
produce
mașini,
unelte,
instalații,
utilaje.
6.
grup
(stabil)
de
cuvinte
între
care
există
anumite
raporturi
gramaticale.
7.
mod
de
aranjare
a
cuvintelor
în
propoziție
și
a
propozițiilor
în
frază.
inducție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. induction, lat. inductio)
1.
raționament
prin
care
se
realizează
trecerea
de
la
particular
la
general.
2.
metodă
de
demonstrare
a
propozițiilor
generale
în
matematică
și
în
alte
științe
deductive.
3.
concluzie
prin
inducție.
4.
influență
exercitată
de
un
țesut
oarecare
asupra
țesuturilor
vecine.
5.
mecanism
nervos
prin
care
o
stare
de
excitație
sau
de
inhibiție
dintr-un
centru
nervos
favorizează,
sau
determină
apariția
stării
opuse
într-un
alt
centru
nervos.
6.
producere
sau
influențare
a
unui
fenomen
ori
proces
de
către
stimuli,
factori,
enzime
etc.
7.
producere
a
unui
curent
electric
într-un
circuit
prin
varierea
fluxului
magnetic.
semantic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. sémantique)
1.
adj.
referitor
la
semantică;
semasiologic.
2.
câmp
~
=
ansamblu
de
cuvinte
aflate
într-o
strânsă
corelație
de
sens.
3.
s.
f.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
sensurile
cuvintelor
și
evoluția
lor
în
timp;
semasiologie.
4.
sens
lexical;
(p.
ext.)
semnificație;
semantism.
5.
~a
artei
=
ramură
a
semanticii
care
se
ocupă
cu
înțelesul
cuvintelor
în
limbajul
literar.
6.
parte
a
semioticii
care
studiază
raportul
semnelor
cu
obiectele
desemnate.
7.
(fil.)
~
generală
=
curent
apărut
la
începutul
sec.
XX
în
SUA,
care
cercetează
limbile
„naturale”
mai
ales
din
punct
de
vedere
sociologic
și
pragmatic.
8.
(inform.)
ansamblul
regulilor
ce
definesc
înțelesul
fiecărui
program,
semnificația
propozițiilor
într-un
limbaj.
9.
teoria
interpretării
unui
anumit
sistem
formalizat
prin
alt
sistem
formalizat.
sintaxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)
1.
parte
a
gramaticii
care
studiază
regulile
privitoare
la
îmbinarea
cuvintelor
în
propoziții
și
a
propozițiilor
în
fraze.
2.
~
poetică
=
ansamblu
de
procedee
stilistice
care,
folosind
topica
propoziției
și
a
frazei,
sporesc
expresivitatea
limbii
literare.