Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. approprier, lat. appropriare)
1. a-şi însuşi lucruri sau bunuri străine; a-şi atribui.
2. a face să devină potrivit (pentru).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exproprier)
1. a deposeda pe unul ori mai mulţi proprietari de bunurile care le aparţin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alo- + empatie)
1. cunoaștere a celorlalți prin propria perspectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anosodiaphorie)
1. indiferenţă manifestată de un bolnav faţă de propria-i boală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appropriable)
1. care poate fi apropriat, însușit; transferabil altui proprietar.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + caracteriza)
1. a-şi caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).