apropria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. approprier, lat. appropriare)

1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui.
2. a face să devină potrivit (pentru).

expropria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exproprier)

1. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

aloempatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alo- + empatie)

1. cunoaștere a celorlalți prin propria perspectivă.

anozodiaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosodiaphorie)

1. indiferență manifestată de un bolnav față de propria-i boală.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

apropriabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appropriable)

1. care poate fi apropriat, însușit; transferabil altui proprietar.

autocaracteriza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + caracteriza)

1. a-și caracteriza propria persoană (prin enunțarea celor mai tipice sau importante caracteristici).