Dictionar

Rezultate secundare (Proprie.):

Proprietar, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propriétaire, lat. proprietarius)

1. cel care deţine dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil.


Proprietăreasă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (proprietar + -easă)

1. soție a unui proprietar.

2. femeie care deține ceva (în special bunuri imobiliare); proprietară.

3. persoană care închiriază unul dintre bunurile sale; proprietară.

4. (var.) (reg.) propietăreasă, (reg.) propiităreasă.


Proprietate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propriété, lat. proprietas)

1. însuşire, calitate caracteristică unui lucru, unei fiinţe etc.; caracter distinctiv.

2. calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4).

3. stăpânire deplină asupra unui bun material; bunul însuşi; avere.


Proprietate; caracter; însuşire; calitate; particularitate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT proprietas; qualitas

2. FR propriété; qualité; particularité; singularité; caractère particulier; caractère; trait caracteristique

3. EN property; quality; character; particularity; singularity; peculiarity

4. DE Eigenschaft; Besonderheit; Eigenart; Eigentümlichkeit

5. RU свойство; особенность; своеобрaзие; специфичность; признaк

6. HU tulajdon; jelleg; jellem, természet; tulajdonság, sajátság; minőség, képesség; sajátosság, különösség


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosinţă a unei case, proprietate a altcuiva.

2. (înv.) abitațiune.

3. (var.) habitație.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.

2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.