Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propriétaire, lat. proprietarius)
1. cel care deţine dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (proprietar + -easă)
1. soție a unui proprietar.
2. femeie care deține ceva (în special bunuri imobiliare); proprietară.
3. persoană care închiriază unul dintre bunurile sale; proprietară.
4. (var.) (reg.) propietăreasă, (reg.) propiităreasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acquisitif)
1. referitor la achiziţie; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnariat)
1. sistem în care salariaţii unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părţi din acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appropriable)
1. care poate fi apropriat, însușit; transferabil altui proprietar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)
1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)
1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci