Rezultate secundare (Proprietăților):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allostérie)
1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăţilor sale enzimatice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aritmo- + -grafie)
1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmologie)
1. studiu al proprietăţilor numerelor, independent de operaţiile care se pot efectua cu ele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)
1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. auto-étanchement)
1. realizare a impermeabilităţii unui dig datorită proprietăţilor materialului de construcţie.