Dictionar

Rezultate secundare (Proprietăților):

Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Alosterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allostérie)

1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăţilor sale enzimatice.


Aritmografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aritmo- + -grafie)

1. prezentare formală a proprietăților numerelor; descriere a numerelor.


Aritmologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmologie)

1. studiu al proprietăţilor numerelor, independent de operaţiile care se pot efectua cu ele.


Atomism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)

1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.

2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.

3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.


Autoetanşare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. auto-étanchement)

1. realizare a impermeabilităţii unui dig datorită proprietăţilor materialului de construcţie.