aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.

autarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.

autoadmira

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + admira)

1. a-și admira propriile calități.
2. a se admira.

autoagresiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autoagression)

1. stare patologică în care organismul produce substanțe nocive împotriva unora dintre propriile sale celule, țesuturi sau organe.

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecției.

autoaprecia

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + aprecia)

1. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie).
2. a-și aprecia propriile calități și defecte; a se autoevalua.