Dictionar

impropriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impropre, lat. improprius)

1. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit.
 

propriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. proprius, fr. propre)

1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
2. caracteristic, particular.
3. care este bun, indicat pentru...
4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată.
5. ~-zis = de fapt; la drept vorbind.
6. (despre sensuri) prim, de bază.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

academic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convențional, rece.
 

adamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)

1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
 

adecvat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adéquat, lat. adaequatus)

1. care convine, care corespunde așteptărilor; potrivit, corespunzător.
2. (fil.) care reflectă corect însușirile esențiale ale unui obiect sau fenomen.
3. (antonime) impropriu, inadecvat, neadecvat, nepotrivit.
 

adolescentin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.