Dictionar

Rezultate secundare (Propriu):

Impropriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impropre, lat. improprius)

1. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greşit.


Propriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. proprius, fr. propre)

1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.

2. caracteristic, particular.

3. care este bun, indicat pentru...

4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată.

5. ~-zis = de fapt; la drept vorbind.

6. (despre sensuri) prim, de bază.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Academic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.

2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.


Adamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)

1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.


Adoptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.

2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.


Alexandrinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.

2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.

3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.

4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.