Rezultate secundare (Propriu):
Impropriu
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impropre, lat. improprius)
1. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greşit.
Propriu, -ie
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. proprius, fr. propre)
1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
3. care este bun, indicat pentru...
4. (despre cuvinte, stil etc.) care redă exact noțiunea sau ideea ce trebuie exprimată.
5. ~-zis = de fapt; la drept vorbind.
6. (despre sensuri) prim, de bază.
Abiotic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Abuziv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Academic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)
2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.
Adamic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)
1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
Adolescentin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)
1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.
Adoptiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)
1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.