Dictionar

propteală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (propti + -eală)

1. faptul de a (se) propti.
2. (concret.) lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptea.
 
 

tutore/tutor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)

1. s.m.f. cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva.
2. s.m. suport, proptea pentru pomi.
 

propteală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (propti + -eală)

1. faptul de a (se) propti.
2. (concret.) lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptea.