Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (propune + -tor)
1. I. (despre persoane) care propune.
2. II. persoană care face o propunere; inițiator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. proponere, după fr. proposer)
1. tr. a supune discuţiei, aprobării, hotărârii.
2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcţie, o misiune.
3. a oferi, a da o sugestie etc.
4. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-şi) fixa un ţel.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)
1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiroman)
1. gen de roman care îşi propune să reflecte realitatea nudă, fără semnificaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assentiment)
1. consimţământ voluntar la propunerea, în acţiunea cuiva; permisiune.
2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrobiologie, rus. astrobiologiia)
1. știință care își propune să studieze posibilitățile de existență a formelor de viață în Univers, în afara Pământului; exobiologie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avancer)
1. intr. a înainta (într-o direcţie); a progresa, a se dezvolta.
2. tr. a înainta, a promova într-un grad, într-o funcţie superioară.
3. a da cu anticipaţie (sume de bani).
4. (fig.) a anticipa (o propunere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după amer. behavioral sciences)
1. direcţie politologică americană care îşi propune să cerceteze comportamentul politic.