Dictionar

proră/provă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. prora)

1. partea din față a unei nave.
 

acrostol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităților unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.
 

aprova

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. appruare)

1. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme.
 

ardent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ardent, lat. ardens)

1. înflăcărat, înfocat, pasionat.
2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul.
 

ardență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendință a unei nave de a veni cu prora în vânt.
 

bompres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bompresso)

1. catarg înclinat la prora unor veliere.
 

bulină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouline)

1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.