Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prostitution, lat. prostitutio)
1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.
3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordel, it. bordello)
1. casă de prostituţie; lupanar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. milieu)
1. I. obiect de pânză sau dantelă care se aşază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament.
4. II. mediul social al celor care trăiesc din trafic ilicit, prostituție, furt etc.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. porno-, cf. gr. porne „prostituată”)
1. „obscen, trivial; prostituţie”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. proxénétisme)
1. negocierea sau facilitarea unei tranzacții între un lucrător sexual și un client.
2. actul de a genera profit din activitatea de prostituție a altora; ocupaţia proxenetului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. trottoir)
1. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor.
2. spațiu înălțat prevăzut pe marginea unei străzi (unui drum, unui chei etc.) pentru trecerea pietonilor.
3. ~ rulant = platformă rulantă folosită pentru deplasarea persoanelor sau a mărfurilor.
4. (fam.) a face ~ul = a se prostitua, a racola trecători pentru practicarea prostituției.
5. femeie de ~ = femeie care racolează trecători (pe drumul public) pentru practicarea prostituției; prostituată.
6. (var.) (înv.) trotoar, (formă coruptă) trotal.
Parte de vorbire: s.n. (popular)
Origine: (curvăsări + -lâc)
1. viață desfrânată, desfrâu, prostituție; curvie.