Dictionar

Rezultate principale (Prostraţie,):

Prostraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prostration, lat. prostratio)

1. stare patologică de totală indiferenţă faţă de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie.


Rezultate secundare (Prostraţie,):

Catereză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathérèse)

1. stare de slăbiciune, de prostraţie, produsă de un medicament.

2. afecţiune caustică uşoară.


Prostrat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. prostratus, fr. prostré)

1. (despre tulpini) culcat la pământ.

2. în stare de prostraţie; (fig.) lipsit de energie.