audioprotector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. audioprotettore)

1. dispozitiv care protejează urechile de zgomote.

protector, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (lat. protector, lat. protecteur)

1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor.
2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu.

protectorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protectorat)

1. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice.

protectoriță

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (protector + -iță)

1. cea care protejează; protectoare.

anroba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enrober)

1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.

antifona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (anti- + -fon2)

1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.

anvelopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enveloppe)

1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul.
2. înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
3. supracopertă.
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

caliptră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calyptre, gr. kalyptra)

1. țesut protector care acoperă vârful radicetei; piloriză.
2. (la licheni și mușchi) parte a arhegonului în care se formează sporii.

carapace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. carapace)

1. înveliș tare care acoperă corpul broaștelor țestoase, al racilor etc.
2. (fig.) înveliș protector.