Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protectorat)
1. formă de dependenţă instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranităţii sale politice.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. protector, lat. protecteur)
1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor.
2. (stat) care deţine protectoratul asupra unui teritoriu.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. résident, lat. residens, germ. Resident)
1. s. m. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului.
2. (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat.
3. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este.
4. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în...
5. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital.
Parte de vorbire: s. propriu
Origine: (etimologie lipsă sau incompletă)
1. (geografie) lac din Africa, situat în est-centrul continentului, între Burundi, Republica Democrată Congo, Tanzania și Zambia.
2. fost protectorat britanic, acum parte a Tanzaniei.
Parte de vorbire: adj. f. invar. (înv.)
Origine: (fr. protectrice)
1. (și s.f.) (persoană) care protejează, care ocrotește; protectoare.
2. care exercită un protectorat politic.
3. (var.) protectriță, protictriță.