Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (protector + -iță)
1. cea care protejează; protectoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compitales, lat. compitalia)
1. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémoprophylaxie)
1. injectare, în scop profilactic, de sânge uman matern sau patern presupus a conţine anticorpi protectori faţă de boala cu care un copil a venit în contact, metodă practicată în trecut mai ales în rujeolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lares)
1. pl. (mit.) zei protectori ai casei şi familiei la romani.