Dictionar

aglutinogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglutinogène)

1. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina.
 

aleuronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aleurone)

1. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante.
2. substanță de rezervă grăunțoasă, azotată, din semințele mature.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

antigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigène)

1. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.
 

cheratină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératine)

1. substanță proteică solidă din epidermă, unghii etc.
 

citocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytochrome)

1. substanță proteică complexă cu rol esențial în respirația celulară.