Dictionar

proteinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. protéinémie)

1. prezența de proteine în sânge.
 

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
 

albuginee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.
 

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.
 

albuminone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminones)

1. partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire.
 

aleuronat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleuronate)

1. produs alimentar bogat în proteine, din gluten.
 

aleuronic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aleuronic)

1. strat ~ = strat de celule bogate în proteine din învelișul bobului de cereale.