Dictionar

alanină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alanine)

1. aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale.
 

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.
 

aminoacid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminoacide)

1. substanță a materiei vii care se caracterizează prin prezența aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice, în compoziția proteinelor.
 

amonificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor și a altor compuși organici din sol sub acțiunea microorganismelor.
 

chimotripsină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chymotrypsine)

1. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor.
 

cisteină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystéine)

1. aminoacid sulfurat, din hidroliza acidă a proteinelor, în procesele de oxidoreducere din celulă.