Dictionar

Rezultate principale (Proteină):

Proteină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protéine)

1. substanţă organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi.


Proteină

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT proteinum

2. FR protéine

3. EN protein

4. DE Protein; Eiweißstoff; Proteinkörner; Eiweiß

5. RU протеин; белок

6. HU fehérje, protein


Rezultate secundare (Proteină):

Glicoproteină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. glycoprotéine)

1. (biochim.) proteină combinată cu glucide; glicoproteidă.


Glucoproteină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glucoprotéine)

1. proteină complexă rezultând din combinarea unei proteine cu o glucidă.


Lipoproteină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lipoprotéine)

1. substanţă organică rezultând din unirea unei proteine cu un corp gras.


Metaproteină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. metaprotein)

1. (biochimie) orice proteină derivată din alta prin utilizarea acizilor sau bazelor; albuminat.


Zimoproteină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. zymoprotéine)

1. (biochimie) proteină cu putere litică; orice proteină care funcționează și ca enzimă.


Albuminat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)

1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.


Albuminoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.

2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din ţesuturile cartilaginoase.

3. substanţe proteice din citoplasmă.


Alosterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allostérie)

1. deformare a unei molecule de proteină prin modificarea sau suprimarea proprietăţilor sale enzimatice.


Anticorp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.


Cataliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.

2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.

3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.

4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).

5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).

6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.


Cistron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cistron)

1. (biol.) segment de genă cu funcţie proprie, care poate determina sinteza unui anumit tip de proteină.