Rezultate principale (Proteja):
Proteja
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. protéger, lat. protegere)
1. tr., refl. a (se) apăra de acţiuni vătămătoare, de un pericol, a (se) feri.
2. tr. a ajuta, a sprijini; a favoriza, a părtini.
Rezultate secundare (Proteja):
Autoproteja
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + proteja)
1. refl. a se proteja prin mijloace proprii.
Protejare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. proteja)
1. acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare.
2. (var.) (înv.) protegere, (înv.) protegiare.
Protejat, -ă
Parte de vorbire: s.
Origine: (proteja)
1. cel care se bucură de protecţia cuiva; favorit.
Protejator, -oare
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (proteja + -tor)
1. cel care protejează; protector.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Aleză
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alèse, alaise)
1. bucată de pânză care se aşterne peste cearşaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
ANOPL(O)-
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. anopl/o/-, cf. gr. anoplos)
Autoproteja
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + proteja)
1. refl. a se proteja prin mijloace proprii.
Blocaj
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)
1. blocare.
2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.
4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.
Capotă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capote)
1. acoperiş pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei maşini, a unui aparat.