Dictionar

Rezultate principale (Proteja):

Proteja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. protéger, lat. protegere)

1. tr., refl. a (se) apăra de acţiuni vătămătoare, de un pericol, a (se) feri.

2. tr. a ajuta, a sprijini; a favoriza, a părtini.


Rezultate secundare (Proteja):

Autoproteja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + proteja)

1. refl. a se proteja prin mijloace proprii.


Protejare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. proteja)

1. acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare.

2. (var.) (înv.) protegere, (înv.) protegiare.


Protejat, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (proteja)

1. cel care se bucură de protecţia cuiva; favorit.


Protejator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (proteja + -tor)

1. cel care protejează; protector.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Aleză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se aşterne peste cearşaf sub un bolnav sau copil mic.

2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.


ANOPL(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. anopl/o/-, cf. gr. anoplos)

1. „nearmat, neprotejat”.


Autoproteja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + proteja)

1. refl. a se proteja prin mijloace proprii.


Blocaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blocage)

1. blocare.

2. fundaţie de piatră, de bolovani la un zid, la o şosea, stradă, cale ferată etc.

3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acţiune a adversarului sau pentru a proteja o acţiune proprie.

4. întrerupere a desfăşurării unui proces sau a unei funcţii fiziologice.


Capotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capote)

1. acoperiş pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei maşini, a unui aparat.