Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. section, lat. sectio)
1. faptul de a secționa; tăietură într-un corp, sistem tehnic etc.
2. curbă prin intersectarea unei suprafețe cu un plan.
3. suprafață din întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural.
4. desen, forma și dimensiunile unei secțiuni printr-o construcție sau element de construcție, printr-o piesă, un corp etc.
5. (mat.) intersecție a două mulțimi.
6. (lingv.) locul de întâlnire al protezei cu apodoza într-o perioadă.