Dictionar

Rezultate principale (Proteză):

Proteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)

1. aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului.

2. ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă.

3. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul.


Rezultate secundare (Proteză):

Cheratoproteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kératoprothèse)

1. înlocuire a centrului unei cornee opace cu un material sintetic transparent.


Endoproteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoprothèse)

1. proteză inclusă în interiorul corpului.


Endoproteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoprothèse)

1. proteză inclusă în interiorul corpului.


Oftalmoplastie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ophtalmoplastie)

1. (med.) orice procedură de chirurgie plastică pe ochi sau pe anexele acestuia.

2. (desuet) fabricarea de proteze oculare; proteză oculară.


Placă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)

1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.

2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.

3. disc muzical.

4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.

5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.

6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.

7. tablă pe care este scris, săpat ceva.

8. proteză dentară.

9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.


Protetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prothétique)

1. adj. referitor la proteză.

2. (fon.; despre sunete) apărut, adăugat prin proteză.

3. s. f. disciplină medicală care studiază protezele.


Proteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)

1. aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului.

2. ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă.

3. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul.


Cohlear, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cochléaire)

1. (anat.) referitor la cohlee sau la funcția acesteia.

2. în formă de cochilie de melc; cohleiform.

3. (med.) implant ~ = proteză instalată prin intervenție chirurgicală pentru remedierea surdității prin producerea artificială de sunete cu ajutorul unor electrozi care stimulează direct terminațiile nervoase auditive situate în cohlee.