Rezultate principale (Proteză):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)
1. aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului.
2. ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă.
3. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul.
Rezultate secundare (Proteză):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kératoprothèse)
1. înlocuire a centrului unei cornee opace cu un material sintetic transparent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoprothèse)
1. proteză inclusă în interiorul corpului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoprothèse)
1. proteză inclusă în interiorul corpului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ophtalmoplastie)
1. (med.) orice procedură de chirurgie plastică pe ochi sau pe anexele acestuia.
2. (desuet) fabricarea de proteze oculare; proteză oculară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)
1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.
2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.
4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.
5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.
6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.
7. tablă pe care este scris, săpat ceva.
9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prothétique)
2. (fon.; despre sunete) apărut, adăugat prin proteză.
3. s. f. disciplină medicală care studiază protezele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)
1. aparat, piesă medicală care înlocuieşte un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului.
2. ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă.
3. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-şi schimbe înţelesul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cochléaire)
1. (anat.) referitor la cohlee sau la funcția acesteia.
2. în formă de cochilie de melc; cohleiform.
3. (med.) implant ~ = proteză instalată prin intervenție chirurgicală pentru remedierea surdității prin producerea artificială de sunete cu ajutorul unor electrozi care stimulează direct terminațiile nervoase auditive situate în cohlee.