Parte de vorbire: s.
Origine: (it. protonotario, fr. protonotaire)
1. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primeşte actele consistoriilor şi ale proceselor de beatificare.
2. prim-cancelar şi secretar al curiei imperiale; arhicancelar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. protonotariato)
1. funcţia şi demnitatea de protonotar.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. protonotariato)
1. funcţia şi demnitatea de protonotar.