Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. protubérance, lat. protuberantia)
1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură.
2. (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel.
3. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT protuberantio; protuberatio
2. FR protubérance; bombement; gonflement
3. EN protuberance; bulge; swelling
4. DE Protuberanz; Höcker; Auswuchs
6. HU duzzadás, kidudorodás; kidomborodás, (fel)puffadás; dudor, csomó, daganat
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bosse)
1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.).
2. (anat.) protuberanţă, umflătură, proeminenţă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. keras, atos „corn”)
1. „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (elasmo- + -teriu)
1. rinocer uriaş din cuaternar, cu o protuberanţă mare pe frunte şi una pe oasele nazale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exostose)
1. excrescenţă osoasă benignă, care se dezvoltă aproape de epifizele oaselor membrelor.
2. protuberanţă pe ramurile sau pe trunchiul arborilor bătrâni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inione, gr. inion)
1. protuberanţă externă a osului occipital; ceafă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mamelle)
1. organ glandular care secretă laptele la mamiferele femele; acelaşi organ atrofiat, la bărbat.
2. (bot.) mică protuberanţă sau excrescenţă în formă de negi pe pereţii unor organe.