Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agro-alimentaire)
1. (despre produse) provenit din agricultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisérum)
1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apicole)
1. care se referă la creșterea albinelor.
2. care se obține de la albine.
3. care se referă la apicultură, la extracția mierii și a cerii produse de albine, la dispozitivele folosite de apicultor.
4. provenit din albinărit, referitor la albinărit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autohémothérapie)
1. hemoterapie din injectarea unei cantităţi mici de sânge provenit de la acelaşi individ; autotransfuzie (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autolithe)
1. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeaşi magmă iniţială.