Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-métamorphisme)
1. transformare a rocilor eruptive sub influenţa soluţiilor fierbinţi provenite din propria lor magmă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cumulo-volcan)
1. (geol.) con de extruziune format prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă, cu îngrămădiri de blocuri și cenușă provenite din erupții, deasupra gurii eruptive a unui vulcan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflation)
1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflaţiei, al corectării dezechilibrului balanţei de plăţi.
2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafaţa pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déjection, lat. deiectio)
1. evacuare a excreţiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriş, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăţi de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. dendrarii, cf. grec. δένδρον dendron „copac”)
1. parc în care sunt prezentate colecții de plante vii în condiții naturale sau de seră; parc dendrologic.
2. plantație arboricolă în care se păstrează unele specii indigene sau se aclimatizează speciile provenite din diverse zone fitogeografice ale globului; arboretum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)
1. loc, construcţie unde se depun anumite materiale.
2. formaţiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniţii etc.
3. valori materiale sau băneşti depuse spre păstrare şi fructificare.
4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.
5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.