Rezultate secundare (Provenită):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupole)
1. boltă semisferică a unui edificiu.
2. structură anatomică în formă de boltă.
3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, paraşute etc.
4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. damasquette, it. damaschetto)
1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérophonie)
1. (muz.) discordanţă provenită din abaterile ritmice şi de intonaţie a vocilor mai multor cântăreţi care interpretează aceeaşi melodie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infiltration)
1. infiltrare.
2. cantitatea de apă provenită din precipitațiile atmosferice, care pătrund în sol.
3. injectare lentă cu novocaină a unui țesut.
4. pătrundere a unui lichid (sânge, serozitate) într-un țesut sau organ.
5. (text.) lipirea pe stofă a unor fire sau scame de altă culoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. inundatio, fr. inondation)
1. acoperire a unei întinderi de pământ cu apă provenită din ploi, din revărsarea apelor etc.
2. apele revărsate ale unui curs de apă.
3. (med.) pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar.