Parte de vorbire: s.
Origine: ( lat. provincia, fr. province)
1. teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor şi organizării romane.
2. regiune administrativă din unele ţări.
3. orice parte a unei ţări în afara capitalei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmate)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmaţia, dalmaţian2.
2. adj. referitor la Dalmaţia; dalmatic.
3. (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmaţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnarchie)
1. provincie a Imperiului Roman, Bizantin sau Otoman având o anumită comunitate etnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Land)
1. provincie, diviziune administrativă în Austria şi Germania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légat, lat. legatus)
1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie.
3. cardinal reprezentant al papei, care îndeplineşte funcţii asemănătoare celor încredinţate ambasadorilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. legatoria (provincia))
1. provincie romană condusă de un legat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mark)
1. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe.