Dictionar

anexionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. annexionniste)

1. I. referitor la anexionism.
2. care vizează anexarea unui teritoriu, a unei țări la alta, a unei provincii la un stat; care pledează pentru anexare.
3. II. persoană care susține teoria politică a anexionismului; susținător al unei politici de anexare.
 

auxilium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auxilium)

1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor și recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.
 

caid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraș din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuții judecătorești.
2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; șef de bandă criminală.
 

conte 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. conte, fr. comte)

1. (în evul mediu) conducător al unei provincii, cu funcții administrative și militare.
2. titlu de noblețe, ereditar, între viconte și marchiz, în Apus, sau între baron și prinț, în Rusia țaristă.
 

coregidor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. corregidor)

1. primul magistrat al unui oraș sau al unei provincii spaniole, în care nu există guvernator.
 

despot/despot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)

1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.