Dictionar

Rezultate secundare (Provine):

Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Anominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annomination)

1. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază.


Antiaglutinină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antiagglutinin)

1. anticorp specific care provine din acţiunea aglutininei.


A posteriori

Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

1. loc. adv. pornind de la datele experienţei.

2. adj. inv. (despre raţionamente, cunoştinţe) care provine numai din experienţă.


Aprioric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)

1. (despre cunoştinţe) care nu provine din experienţă; anterior oricărei experienţe, bazat exclusiv pe raţiune.


Autogenotipic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogénotypique)

1. care provine din acelaşi genotip.