Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. diversionist)
1. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entérotoxine)
1. substanţă elaborată de anumite microorganisme, capabilă să provoace tulburări digestive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faction, lat. factio)
1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care.
2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. hydragogue)
1. I. care declanșează evacuarea lichidelor din organism.
2. II. denumire care se aplică tuturor agenților capabili să provoace evacuarea lichidelor din organism (sudorifice, purgative, diuretice); purgativ puternic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paravalanche)
1. construcţie de piatră sau de beton destinată protejării unei căi de comunicaţie montane contra avalanşelor.
2. construcție amplasată pe un culoar de avalanșă pentru a preveni ca avalanșa să provoace pagube umane și materiale în aval.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. scissionniste)
1. (cel) care aparţine unei fracţiuni, care urmăreşte să provoace sciziune.