Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. proximus)
1. cel mai apropiat (în timp şi spaţiu).
2. gen ~ = primul termen al unei definiţii, care se referă la noţiunea în sfera căreia intră obiectul definit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proximal)
1. (anat.; despre o porţiune a unui organ) aproape de un punct de origine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. proximité, lat. proximitas)
1. apropiere imediată (în spaţiu, timp, rang).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approximare)
1. a determina valoarea aproximativă a unei mărimi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approximatif)
1. adj. luat cu aproximaţie.
2. care este aproape exact; imprecis, vag.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. approximation, lat. aproximatio)
1. evaluare aproximativă a unei situaţii.
2. diferenţa dintre valoarea exactă a unei mărimi şi o valoare apropiată de aceasta, obţinută printr-o operaţie de aproximare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archéoptéryx)
1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bilharzie)
1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.