Dictionar

Rezultate principale (Prudență,):

Prudenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

1. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauţie, circumspecţie.


Rezultate secundare (Prudență,):

Imprudenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)

1. lipsă de prudenţă.

2. faptă, vorbă etc. nesocotită.


Jurisprudenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)

1. totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal.

2. ştiinţa dreptului.


Circumspect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonspect, lat. circumspectus)

1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.

2. care arată prudență, circumspecție.

3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.


Circumspecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonspection, lat. circumspectio)

1. atitudine circumspectă; precauţie, prudenţă, rezervă.


Cvasidelict

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.

2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.

3. (var.) cuasidelict.


Delicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.

2. slăbuţ, plăpând.

3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.

4. (despre culori) discret, pal, estompat.

5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.

6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.


Imprudent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imprudent, lat. imprudens)

1. (şi adv.) lipsit de prudenţă, riscant.


Imprudenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)

1. lipsă de prudenţă.

2. faptă, vorbă etc. nesocotită.