Rezultate principale (Prudență,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)
1. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauţie, circumspecţie.
Rezultate secundare (Prudență,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
2. faptă, vorbă etc. nesocotită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
1. totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1. care este prudent și acționează numai după reflecție; precaut, rezervat.
2. care arată prudență, circumspecție.
3. (antonime) aventuros, imprudent, neprevăzător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1. atitudine circumspectă; precauţie, prudenţă, rezervă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quasi-délit)
1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)
1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imprudent, lat. imprudens)
1. (şi adv.) lipsit de prudenţă, riscant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
2. faptă, vorbă etc. nesocotită.