Dictionar

canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
 

cruton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croûton)

1. mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, care se serveşte în supă.
 

fricase

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fricassée)

1. carne tăiată bucăţi şi prăjită în sos; tocană.
 

hamburger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., amer. hamburger)

1. bucată de carne tocată prăjită în tigaie şi servită caldă într-o chiflă tăiată în două.
 

risolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rissole)

1. prăjitură din aluat în formă de semilună ori rotundă, prăjită sau coaptă şi umplută cu diferite compoziţii.
 

şniţel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schnitzel)

1. felie subţire de carne muiată în făină, ou şi pesmet şi prăjită în grăsime.