Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. psychose)
1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii şi afectivităţii, de care bolnavul nu este conştient.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopsychose)
1. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pharmacopsychosis)
1. psihoză produsă de diferite substanţe toxice (droguri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. geriopsychosis)
1. psihoză cu debut în perioada senescenţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métempsycose)
1. concepţie religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existenţe, reîncarnându-se succesiv; transmigraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prépsychose)
1. ansamblu de stări psihopatologice care lasă să se întrevadă o evoluţie psihotică ulterioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopsychose)
1. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclosthénie)
1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin uşoare stări de astenie periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druidisme)
1. religia druizilor, care propovăduia credinţa în nemurirea sufletului şi în metempsihoză, susţinând că oamenii descind din zeul morţii şi că lumea va sfârşi prin foc şi apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pharmacopsychosis)
1. psihoză produsă de diferite substanţe toxice (droguri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. geriopsychosis)
1. psihoză cu debut în perioada senescenţei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)
1. (ant.) referitor la asediul unui oraş, de asediu.
2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.
3. (despre boli infecţioase) care survin în cursul războiului de tranşee.
4. (ant.) coroană ~ă = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.
5. (ist.) monedă ~ă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.
6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.
7. (psih., sociol.) febră ~ă = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.