Dictionar

Rezultate principale (Puţin):

Puțin

Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. putinus)

1. în cantitate, în măsură mică.

2. un timp scurt.

3. câtuși (sau cât) de ~ = în măsură cât de mică; măcar un pic.

4. ~ câte ~ = a) câte un pic; b) fără grabă; încet.

5. mai ~ = în cantitate, în măsură mai mică.

6. mult, ~ = cât va fi; oricât.

7. nu mai ~ = tot atât; în aceeași măsură.

8. pentru ~ = răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva.


Rezultate secundare (Puţin):

Foarte puţin

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT perpaucus

2. FR très peu

3. EN very few

4. DE sehr wenig

5. RU очень немноrий

6. HU nagyon kevés


Puțin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. putinus)

1. care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient.

2. care este de dimensiuni, proporții sau volum redus.

3. care este de scurtă durată.

4. ~ la minte = cam prost; prostuț.

5. ~ la simțire = nesimțitor.


Puţin; slab

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT paucus; paulus

2. FR peu; faiblement

3. EN few

4. DE wenig; schwach; gering

5. RU немноrочисленный; слaбый

6. HU kevés, kissé; szegényes, sovány


Abazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.


Acetilceluloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Adagietto

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. adagietto)

1. (muz.) puţin mai rapid decât adagio.


Allegretto

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. allegretto)

1. adv. (muz.) mai puţin vioi sau grăbit decât allegro.

2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.


Amatorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.

2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.

3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.