Rezultate principale (Puțin):
Puțin
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. putinus)
1. în cantitate, în măsură mică.
3. câtuși (sau cât) de ~ = în măsură cât de mică; măcar un pic.
4. ~ câte ~ = a) câte un pic; b) fără grabă; încet.
5. mai ~ = în cantitate, în măsură mai mică.
6. mult, ~ = cât va fi; oricât.
7. nu mai ~ = tot atât; în aceeași măsură.
8. pentru ~ = răspuns politicos la mulțumirea cuiva pentru ceva.
Rezultate secundare (Puțin):
Foarte puţin
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Puțin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. putinus)
1. care este în cantitate sau în număr mic; care nu este îndeajuns; insuficient.
2. care este de dimensiuni, proporții sau volum redus.
3. care este de scurtă durată.
4. ~ la minte = cam prost; prostuț.
5. ~ la simțire = nesimțitor.
Puţin; slab
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR peu; faiblement
5. RU немноrочисленный; слaбый
6. HU kevés, kissé; szegényes, sovány
Abazie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Acetilceluloză
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Acord
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Adagietto
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. adagietto, adagétto)
1. (muzică) mișcare care este mai puțin lentă decât adagio.
Aditiv, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Allegretto
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. allegretto)
1. adv. (muz.) mai puţin vioi sau grăbit decât allegro.
2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.