Dictionar

publicație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT publicatio
2. FR publication
3. EN publication
4. DE Publikation; Herausgabe; Bekanntmachung
5. RU публикaция; издaние
6. HU publikáció, közlemény
 

publicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. publication, lat. publicatio)

1. ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură.
2. acțiunea de a aduce un act juridic la cunoștința publică.
 

valabil publicat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT valide publicatus
2. FR valide (noms)
3. EN valid (names)
4. DE gültig veröffentlicht (Name)
5. RU действительное нaзвaние
6. HU érvényes publikáció
 

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.
 

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.
 

almanah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc.
2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
 

anale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.
2. publicație științifică periodică.
 

antum, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthume)

1. (despre lucrări scrise) publicat în timpul vieții autorului.
2. (anton.) postum.
 

anuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuaire)

1. publicație periodică conținând date statistice asupra unei întreprinderi, instituții etc.
2. publicație anuală a unei instituții științifice.