Dictionar

Rezultate secundare (Publicaţiilor.):

Bibliografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliographie)

1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al ediţiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor.

2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă.

3. material informativ asupra unei probleme.

4. totalitatea operelor unui autor.

5. listă, publicaţie (periodică) cuprinzând titluri recent apărute.


Cenzură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).

2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.

3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.

4. critică, blam public.


Colecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collection, lat. collectio)

1. serie de obiecte de acelaşi fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate şi dispuse sistematic.

2. culegere (de opere literare şi ştiinţifice).

3. totalitatea publicaţiilor unor biblioteci.

4. puroi colectat într-un ţesut bolnav.


Manşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manchette, germ. Manschette)

1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc.

2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc.

3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.).

4. indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv.

5. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat.

6. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul.


Presă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. presse)

1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare.

2. teasc.

3. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică.

4. totalitatea publicațiilor periodice, precum și a știrilor emise la radio și televiziune.

5. profesiunea de gazetar; gazetarii, ziariștii.


Publicistic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.

2. II. totalitatea publicaţiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.

3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.