publicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. publicisme)

1. jurnalism, munca publicistului, activitatea celui care scrie de obicei în ziare; publicistică.

publicist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. publiciste)

1. cel care publică articole, recenzii, cronici în reviste și ziare; ziarist, gazetar, jurnalist.

publicistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.
2. II. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.
3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.

publicitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. publi-citaire)

1. referitor la publicitate.

publicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. publicité)

1. faptul de a face ceva cunoscut publicului
2. mijloc de a face cunoscut un produs, o întreprindere etc. prin informarea cumpărătorului asupra calității, prețului, utilității; ansamblul mijloacelor utilizate pentru promovarea unui produs sau serviciu.
3. anunț cu caracter comercial difuzat prin ziare, afișe, pliante și celelalte mijloace de reclamă.
4. (loc. vb.) a da ~tății = a publica.
5. mica ~ = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular.

aerarium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aerarium)

1. tezaurul public și administrația banilor publici în vechea Romă.

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.

anchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.
2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.

antipublicitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + publicitar)

1. care combate publicitatea.
2. care conține un mesaj antimarketing sau contra publicității.

antirepublicanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.

anunț

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. annonce)

1. înștiințare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.