Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)
1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.
2. II. totalitatea publicaţiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.
3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)
1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.
2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cursif, lat. cursivus)
1. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, uşor.
2. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic.
3. s. n. material publicistic de proporţii reduse, scris fluent şi cules cu astfel de caractere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. interview)
1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.
2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.
3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.
4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.
5. ~-document = interviu cu valoare de document.
6. ~-fulger = interviu luat rapid.
7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. note, it., lat. nota)
1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)
1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.
2. II. totalitatea publicaţiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.
3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. reportage)
1. specie publicistică, care, folosind mijloace literar-artistice, informează operativ asupra unei situații, a unor evenimente, realizări etc. pe baza unei documentări la fața locului.
2. car de ~ = autovehicul special dotat pentru înregistrări sau transmisiuni de radiodifuziune ori televiziune în afara studiourilor.