Dictionar

Interviu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. interview)

1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.

2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.

3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.

4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.

5. ~-document = interviu cu valoare de document.

6. ~-fulger = interviu luat rapid.

7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.


Publicistic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.

2. II. totalitatea publicaţiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.

3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.


Reportaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. reportage)

1. specie publicistică, care, folosind mijloace literar-artistice, informează operativ asupra unei situații, a unor evenimente, realizări etc. pe baza unei documentări la fața locului.

2. car de ~ = autovehicul special dotat pentru înregistrări sau transmisiuni de radiodifuziune ori televiziune în afara studiourilor.


Tabletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tablette)

1. (ant.) placă ceramică pentru scris.

2. pastilă de consistență dură.

3. preparat alimentar uscat de formă plată.

4. (inform.) dispozitiv pentru introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator.

5. specie publicistică înrudită cu pamfletul, caracterizată printr-o maximă comprimare, incisivitate și expresivitate; bilet.

6. șervețel bordat plasat sub bibelouri sau pe tăvile de servit cafea, dulceață etc.


Publicism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. publicisme)

1. jurnalism, munca publicistului, activitatea celui care scrie de obicei în ziare; publicistică.