Dictionar

Rezultate secundare (Publicului;):

Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.


Bis

Parte de vorbire: adj. inv., adv., s., interj.
Origine: (fr., lat. bis)

1. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat.

2. interj. exclamaţie prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu repete un număr din program, o arie etc.

3. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program.


Bisa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bisser)

1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentaţii, reluarea unei arii.

2. a repeta la cererea publicului (o arie).


Calculator

Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Origine: (fr. calculateur, lat. calculator)

1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.

2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.

3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.

4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.

5. s.m.f. specialist în calcule.


Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.


Expune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exponere)

1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.

2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.

3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.

4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.

5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.