Rezultate secundare (Publicului;):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: adj. inv., adv., s., interj.
Origine: (fr., lat. bis)
1. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat.
2. interj. exclamaţie prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc.
3. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bisser)
1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentaţii, reluarea unei arii.
2. a repeta la cererea publicului (o arie).
Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Origine: (fr. calculateur, lat. calculator)
1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. exponere)
1. tr. a reda prin cuvinte, a relata.
2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate.
3. a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc.
4. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil.
5. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri.